Ştiinţa conştiinţei

O prezentare a celor mai moderne teorii ştiinţifice capabile să integreze şi să explice fenomenele paranormale.

Cod Produs: CAR112 Categorie: Etichete: , , , ,

Descriere

Autori: Claudiu Trandafir, Marinela Grigore

Nr. pag.: 356

Această lucrare îşi propune să facă o prezentare a celor mai moderne teorii ştiinţifice capabile să integreze şi să explice fenomenele paranormale. Aceste teorii sunt prezentate într-o manieră accesibilă şi sunt adesea privite în paralel cu concepţiile iniţiatice şi mistice tradiţionale referitoare la lumile subtile şi la capacităţile extrasenzoriale. Sunt expuse, de asemenea, o serie de metode de concentrare şi meditaţie, pentru controlul respiraţiei, încetinire a ritmurilor vitale (hibernare artificială), expansiunea conştiinţei dincolo de limitele spaţio-temporale, dedublare etc.

Extras din CAPITOLUL VIII: Energia Kundalini – relatări ale unor experienţe personale

 Ceea ce este ireligios este că omul nu cucereşte natura decât aservindu-i pe oameni. Nu preocuparea pentru progresul material îl deturnează pe om de la gânduri înalte şi de la meditaţia asupra celor divine, ci truda inumană care nu mai lasă majorităţii oamenilor, puterea de a gândi şi nici chiar pe aceea de a simţi viaţa, adică pe Dumnezeu.” (Jean Jaures)

 8.1 Ce este KUNDALINI şi care sunt semnele sale distinctive?

Se ştie despre Kundalini că este energia esenţială în fiinţă, care se regăseşte de cele mai multe ori în stare latentă, fiind – se spune în tradiţia esoterică – “de trei ori încolăcită” la baza coloanei vertebrale.

Denumită şi “forţa şarpelui” (Arthur Avalon), Kundalini nu este altceva decât o forţă uriaşă, potenţială, prezentă în fiecare dintre noi. Formele ei de manifestare, mai mult sau mai puţin spectaculoase, apar doar o dată cu trezirea şi activarea ei.

Trezirea acestei puteri nebănuite, prezentă în fiecare dintre noi, aduce cu sine o serie de trăiri emoţionale, afective, ce pot ajunge până la stări de conştiinţă modificate; la început, ele pot părea ciudate şi aparent incoerente, ca mai târziu să devină cu adevărat sublime şi chiar extatice, transcendentale.

Trezirea completă a lui Kundalini, care parcurge în drumul său toate cele şapte chakre, conduce – după cum reiese din relatările reproduse în acest capitol – la trăirea unor stări extatice, a unor stări de conştiinţă cosmică.

Incontestabil este faptul că multe persoane au lăsat mărturii explicite despre experienţele trăite odată cu producerea acestui eveniment subiectiv.

Trezirea lui Kundalini, notează B.S. Goel este, în esenţa sa, “o călătorie evolutivă de reîntoarcere spre Dumnezeu”. Goel este unul dintre nenumăraţii discipoli aflaţi pe o cale spirituală (în cazul lui, este vorba de Kundalini Yoga) care s-au confruntat cu realitatea ascensiunii energiei Kundalini. Între 1964-1975 el relatează despre trei astfel de ascensiuni succesive urmate de o a patra – şi cea mai puternică – în 1980. Deducem astfel că trezirea lui Kundalini este un proces care nu are loc dintr-o dată, fiind determinat atât de puritatea interioară a subiectului (este vorba de puritatea mentală – încărcătura pozitivă sau negativă a propriilor gânduri – dar şi de starea de dezintoxicare a corpului fizic, determinată mai ales de tipul de alimentaţie), cât şi de graţia guru-lui sau a ghidului spiritual. Aceste ascensiuni repetate se intensifică de fiecare dată, ducând la o elevare a psihicului, la o rafinare tot mai mare a trăirilor discipolului. În acest sens, efortul personal este de mare importanţă.

Semnele clasice ale ascensionării lui Kundalini sunt în mod constant menţionate de cei care le-au trăit şi ele constau în prezenţa unei călduri în corp, furnicături sau dureri în coloana vertebrală, uşoare tremurături ale corpului, senzaţie de amorţeală, însoţite – nu de puţine ori – de frica de a muri, urmate însă de stări plenare de pace şi de bucurie.

Acest eveniment subiectiv poate fi interpretat ca fiind o nouă naştere întrucât, la nivelul personalităţii apar restructurări fundamentale; iluminarea ce survine în urma acestui proces constă, se spune, în înţelegerea adevărului că moartea nu există, că natura noastră profundă (Sinele nostru) este de esenţă divină şi că această parte din noi nu este supusă distrugerii. Sinele astfel conştientizat se disociază treptat de corpul fizic şi de mental, identificându-se treptat cu Esenţa Divină eternă. Aceasta nu este altceva decât “înalta cunoaştere” sau “cunoaşterea autentică”, non-duală, superioară, de ordin spiritual, despre care vorbea Patanjali în cunoscuta sa lucrare “Yoga Sutra”.

Este vorba aici despre cunoaşterea spirituală opusă ignoranţei, prin care nu se înţelege incultura sau lipsa unor cunoştinţe anume, ci este, în principal, ignoranţa de ordin metafizic, respectiv incapacitatea de a “vedea” dincolo de ceea ce este material, grosier, de a înţelege legăturile subtile şi în cele din urmă, divine ce există între oameni şi lucruri. Nu este “obtuzitate intelectuală”, ci “obtuzitate spirituală”.

Dacă însă trezirea lui Kundalini se produce brusc, prin practicarea forţată a unor procedee, fără o îndrumare directă din partea unei persoane iniţiate, fără ca în prealabil să se realizeze o purificare atât a minţii, cât şi fiziologică, pot apărea tulburări mentale iremediabile.

Fiind confruntat cu stări de confuzie foarte puternice, B.S. Goel a cerut ajutorul lui Sai Baba, cunoscut în Orient pentru capacităţile sale paranormale (respectiv clarviziune, dedublare, psihokinezie, dar şi abilitatea excepţională de a materializa diverse obiecte cu semnificaţie spirituală; este cunoscut faptul că, la un moment dat, a materializat sub privirile a zeci de curioşi un crucifix minuscul pe care puteau fi sesizate chiar picăturile de sânge curgând din rănile lui Iisus).

Pradă unor stări de depresie puternică, de angoasă, B.S. Goel a acceptat să devină discipolul lui Sai Baba, urmărind îndeaproape etapele dezvoltării unei relaţii cu totul neobişnuite cu acesta.

Maestrul – nota el mai târziu – dirijează evoluţia discipolului. El ar putea să ardă impurităţile acestuia dintr-o dată, acordându-i eliberarea eternă. Dar de fapt, el nu face aşa. Pe de o parte, corpul nu suportă o asemenea intervenţie radicală şi pe de alta, el preferă ca acea cunoaştere să fie distilată picătură cu picătură pentru a fi corect asimilată. El îi ajută numai pe aceia care îl acceptă în sufletul lor.“ (1985, p.23)

Misterul în care era învăluit maestrul părea de neacceptat pentru discipolul occidental. Dorinţa sa de a discuta, de a-şi explica prin comunicare directă cu maestrul anumite aspecte ale trăirilor sale, erau mereu întâmpinate de refuz. La un moment dat, Sai Baba i-a spus: “Eşti mereu întristat că nu te-am chemat să discutăm. Dar uite ce ţi-am dăruit ţie şi ce le-am dăruit celorlalţi”, pentru că, recunoaşte autorul, “mie îmi acordase tot ce puteam fi”. Ulterior, toate aceste schimbări din viaţa sa, au avut drept consecinţă modificarea viziunii sale asupra lumii.

Procesul de ascensiune a lui Kundalini avea ca efect intrarea spontană în stări de meditaţie, empatizarea perfectă cu maestrul, în timp ce lumea, în ansamblul ei, nu mai era decât Brahman. “Totul este Lumină, aceasta este Realitatea Ultimă“, ne spune autorul. “Metamorfoza esenţială a fost că m-am transformat în Lumină.”

Numai atunci când Jiva (fiinţa individuală, limitată) devine el însuşi pură conştiinţă, el poate spune “Eu sunt Acela”. Lumea îi va apărea ca o materializare a conştiinţei divine şi aceasta nu va mai reprezenta pentru el decât o creaţie provizorie ce trebuie părăsită. “Când un lucru dispare din viaţa mea“, spune Goel, “eu simt aceasta nu ca pe o privare, ci ca pe o eliberare; nu e o pierdere, ci un câştig!”

Pendularea continuă între dualităţile pe care le oferă viaţa cotidiană, între plăcere şi neplăcere, frumos-urât, bine-rău, demnitate-umilinţă, pare să blocheze comuniunea cu Dumnezeu.

O experienţă fulminantă a ascensionării energiei Kundalini a trăit-o şi înţeleptul eliberat (cum de altfel, indică şi numele său spi-ritual) Muktananda (Mukta=eliberat; Ananda=preafericit, lb. sanscrită), ale cărui relatări le găsim reunite în lucrarea de o inegalabilă valoare spirituală “Calea perfecţiunii: Maha Siddha Yoga”. Practicant al căii Siddha Yoga, el s-a născut la Bangalore, în India, în anul 1908. A atins realizarea supremă în 1965, după ani de practică intensă sub îndrumarea maestrului său Bhagavan Nityananda.

Fără a relua amănuntele deosebite pe care le relatează Muktananda, în legătură cu schimbarea fundamentală a percepţiei sale asupra lumii sau referitoare la relaţia subtilă cu maestrul său, vom reproduce aici doar câteva dintre comentariile sale asupra unor stări trăite de el, ce corespund unei excepţionale activări a lui Kundalini pe diferitele niveluri energetice (chakra-e) ale fiinţei.

La începutul practicii, Muktananda povestea că “uneori, un fel de impregnare cu un anumit câmp subtil apare la un sadhaka (aspirant spiritual). Capul său pare greu şi el este într-o stare ca de somn numită tandra. În această stare el are adesea viziuni. El vede fiinţe realizate spiritual şi lumini subtile, călătoreşte în alte lumi, în paradis, în Pitri Loka (lumea strămoşilor) şi în Siddha Loka (lumea fiinţelor realizate spiritual). Adesea el vede în interiorul fiinţei sale propriul guru. O bucurie divină şi nemaicunoscută apare în el, curenţi de fericire îi străbat toate nadi-urile şi în această stare, aspirantul intră într-o uşoară vibraţie. Chiar şi cele mai obişnuite lucruri apar pentru el atât de frumoase şi de pline de iubire, încât se simte ca renăscut într-o lume nouă, ca şi cum frumuseţea celestă, încântarea şi plăcerea zeiască s-ar fi încarnat în lumea muritoare. Realizând cât de plină de bucurie şi de încântare este viaţa, aspirantul este pătruns de extaz. Iubirea se răspândeşte din inima sa şi compasiunea sa se revarsă asupra tuturor fiinţelor. Uneori, impulsurile lui Kundalini Shakti sunt puternice, alteori slabe. Ea poate face ca meditaţia să se aprofundeze pe parcursul a patru zile sau îi poate reduce intensitatea.” (1997, p.17)

În numeroase scrieri se menţionează că trezirea lui Kundalini nu este un fapt irevocabil. Chiar dacă ea s-a realizat prin graţia maestrului, efectele obţinute pot fi diminuate dacă aspirantul nu-şi continuă constant practica spirituală.

Adorarea maestrului, veneraţia faţă de acesta nu apare decât în momentul în care discipolul este capabil să empatizeze cu el. “Abia atunci, notează Muktananda, am constatat că mintea lui era întotdeauna calmă, focalizată asupra Divinului, liberă de toate obstacolele, de toate sensurile dualităţii. Nu exista nici dualitate, nici non-dualitate, lăcomie sau renunţare, nici el, nici alţii, nici distincţii personale sau sociale. El era întotdeauna în starea aflată dincolo de gânduri. Uneori îl priveam cu ochii larg deschişi, alteori închizându-i. Atunci când priveam în exterior, eram adus către interior, în meditaţie. Şi astfel, mereu contemplându-l, meditând mereu asupra sa am abandonat toate celelalte metode de meditaţie folosite anterior.”(1997, p.28)

Deşi poate părea ciudat pentru occidentali, care au făcut din individualism un cult şi o justiţie totodată, înţelepţii orientali susţin că meditaţia asupra guru-lui (ghidul spiritual autentic), identificarea constantă cu fiinţa sa profundă, poate aduce atât eliberarea supremă, cât şi bucuria lumească.

Mai mult, dacă cineva continuă să mediteze, “el poate deveni supremul guru care este cufundat în binecuvântata transcendenţă şi a cărui esenţă este vibraţia primordială”, comentează Muktananda. Şi adaugă mai apoi: “Meditând asupra fiinţelor extatice deveniţi voi înşivă extatici. Fiind în prezenţa sa (a maestrului său, Nityananda), fiecare intra spontan în meditaţie… Atingerea sa era cutremurătoare şi strălucirea sa izbucnea în ochii mei precum un soare.”

Numitorul comun al experienţelor ce relatează despre procesul trezirii lui Kundalini, chiar dacă au o origine foarte diferită la subiecţi cu o educaţie diferită, este dat de aceleaşi adevăruri despre condiţiile devenirii spirituale. Iată ce notează Goel despre una dintre experienţele extatice pe care le-a trăit: “În noaptea de 31 mai, un val de lumină se ridică în capul meu. Atunci am simţit că întregul univers este în mine. Soarele, Luna, lumea materială, ideile, gândurile, totul e în mine! Sunt lumina în care e scăldat universul! Ce fericire! Ce sentiment de libertate!” (1985, p.57)

Similară este şi relatarea lui Muktananda: ”Am deschis şi închis de mai multe ori ochii. Atunci când îi închideam vedeam izbucniri nenumărate de raze luminoase şi milioane de raze luminiscente ţâşnind în interiorul meu. Am continuat să le privesc. Ce privelişte minunată! Aceste mici izvoare infinite se răspândiseră şi curgeau prin întregul meu corp cu o viteză incredibilă. Am privit cu uimire şi veneraţie la viteza şi numărul lor. Apoi am deschis din nou ochii. Din nou au apărut aceleaşi strălucitoare izvoare albastre scânteind în jurul meu. Am fost inundat de recunoştinţă şi de extaz. Era ceva complet nou ce se desfăşura nu pe un ecran, ci pretutindeni în jurul meu.”(p.40)

Dar procesul trezirii lui Kundalini este marcat la începutul său de ascensiuni şi coborâri dureroase. A doua zi după această experienţă minunată, anterior descrisă, Muktananda a experimentat, surprinzător, o stare opusă acesteia. “Am fost cuprins de agitaţie, notează el, întregul corp mă durea şi simţeam fiecare por ca şi cum ar fi fost înţepat de ace. Nu ştiam de ce se petreceau toate acestea aşa, dintr-o dată. Unde era extazul meu? Încântarea mea dispăruse, fericirea şi exaltarea mea dispăruseră şi, deodată, am redevenit acelaşi sărman nenorocit şi mizerabil care fusesem înainte de a-l întâlni pe Nityananda. Mintea mea s-a umplut de durere… O lume întreagă nouă şi plină de bucurie fusese deschisă în faţa mea, iar acum dispăruse complet. Tortura neliniştii s-a reîntors şi a crescut. Nu pot să scriu gândurile oribile care mi-au trecut prin minte atunci – dar este adevărat, le-am avut. Eram posedat de gânduri impure, de ură şi de păcat.“(p.41,42)

Uneori, ascensiunea lui Kundalini are ca efect mişcări spontane ale corpului, gesturi aparent incoerente, dar care au întotdeauna un puternic efect purificator; astfel, Muktananda notează: “o sferă albă a strălucit în faţa ochilor mei şi apoi a intrat în interiorul meu. Scriu toate acestea exact cum le-am văzut. Nu este un vis sau o alegorie, ci o scenă care s-a petrecut cu adevărat. Acea sferă s-a coborât din cer şi a pătruns în mine. O secundă mai târziu, lumina strălucitoare a pătruns în nadi-urile mele. Limba mi s-a răsucit lipindu-se de palat şi ochii mi s-au închis. Am văzut o lumină ce părea să izvorască din fruntea mea. Eram încă în postura lotusului, iar apoi capul meu a fost forţat către în jos.”(p.44)

O altă etapă în procesul trezirii lui Kundalini este apariţia unei dorinţe sexuale foarte puternice. Muktananda povesteşte amănunţit această “agonie” a sa, determinată de apariţia fulminantă a unei exagerate dorinţe sexuale: “Am fost foarte uimit de puterea necontrolată ce apăruse în organul meu sexual şi am devenit foarte agitat! Acum totul era direcţionat către sex. Nu mă puteam gândi la nimic altceva decât la sex! Întregul meu corp fierbea de dorinţă şi nu pot descrie agonia organului meu sexual. Singurul lucru bun a fost că eram capabil să mă menţin ferm în postura Lotusului (Padmasana) care era mai stabilă ca niciodată.”(p.52)

Există de asemenea multe stări pe care un discipol începător nu le înţelege, ceea ce-l determină să renunţe imediat la practica sa. Mulţi dintre discipolii lui Muktananda veneau mai târziu şi relatau: “Babaji, imediat ce mă aşez pentru meditaţie, un şarpe vine şi mă muşcă”. ”Babaji, imediat ce mă aşez pentru meditaţie, o femeie goală îmi apare şi eu mă înspăimânt.” “Babaji, la începutul meditaţiei îmi apar cele mai cumplite gânduri.” Discipolii însă trebuie să depăşească aceste dificultăţi de ordin mental, amplificându-şi forţa mentală şi impunându-şi un anumit autocontrol.

După mai multe încercări de a-şi restabili echilibrul interior, fie căutând contactul cu maestrul sau cu alte fiinţe spirituale, fie practicând anumite tehnici yoga de ascensionare a energiei Kundalini pe centrii energetici superiori (chakra-e), Muktananda a ajuns să înţeleagă că trezirea dorinţei sexuale era în legătură cu procesul atingerii unei stări de control perfect al acestei energii (urdhvareta). Atunci când Swadhisthana – centrul corespunzător energiei sexuale – este străpuns sau străbătut de Kundalini, dorinţa sexuală devine foarte puternică, dar aceasta se produce pentru ca fluxul fluidului sexual să poată fi sublimat şi pasiunile inferioare ale unui discipol (sadhaka) să fie transcense… “Stările extatice pe care le avusesem înainte s-au întors. Femeia goală pe care o văzusem în meditaţie îmi produsese atâtea dificultăţi doar datorită ignoranţei şi confuziei mele mentale. Ea era de fapt Mahadevi, marea zeiţă Kundalini.” (p.57)

Înţeleptul Tukaram Maharaj spunea: “Am meditat şi din experienţele ce mi-au fost acordate de către Shakti interioară (Kundalini) am realizat că totul este însuşi Dumnezeu”. Starea extatică eliberatoare pe care a trăit-o prin graţia maestrului său Sri Babaji el a relatat-o în următoarele cuvinte: “Atunci, viziunea mea a devenit divină şi distincţia imaginară între unitate şi dualitate s-a năruit. Diferenţierea dintre spaţiu, timp şi substanţă a dispărut complet. Nu mai exista nici spaţiu, nici timp, nici substanţă, nu mai exista diversitate. Sinele meu apărea ca fiind întregul Univers şi Universul pe care noi îl numim realitatea obiectivă apărea ca fiind Sinele meu. Nu mai exista nici o altă lume. Doar Supremul Absolut exista. Am avut experienţa directă a afirmaţiei Eu sunt El, eu sunt Brahman. Eu, Tukaram, am devenit Brahmananda, binecuvântarea transcendentă ce este atinsă prin înţelegerea afirmaţiei vedantice Tu eşti Acela (Brahman, Sinele Suprem).”(1997, p.63)

Comunicarea subtilă, telepatică, între maestru şi discipol este recunoscută de toţi cei ce relatează astfel de experienţe spirituale.

Aşadar, trezirea lui Kundalini apare ca un puternic cutremur, întreaga personalitate este bulversată, ego-ul spulberat.

E o experienţă teribilă” notează Goel, întrucât depresia, angoasele, fricile pot apărea dacă această energie este declanşată în mod necontrolat. De aceea, sunt recomandate îndelungi purificări anterioare. Suferinţa va fi cu atât mai mare cu cât impurităţile aspirantului sunt mai mari. Cu cât ego-ul este mai puternic, cu cât ataşamentele faţă de lumea materială sau faţă de cei apropiaţi sunt mai mari, cu atât suferinţele sunt mai puternice.

Kundalini este recunoscută astfel ca energia cosmică ce umple întregul univers. Ea nu se supune decât conştiinţei cosmice, sau unui Guru realizat care este “pură conştiinţă.”(Goel, p.73)

După trezirea lui Kundalini, anumiţi oameni pot deveni adevărate focare emanând această energie prin gând, ochi, cuvânt, mâini. Această energie poate produce vindecarea spontană. Ei se unesc cu forţa cosmică şi devin capabili să o vehiculeze. La fiinţele spirituale foarte evoluate, această capacitate curativă iradiază din întreaga lor fiinţă, iar aura lor are capacităţi vindecătoare. De aceea, uneori, simplul fapt de a te afla în prezenţa unui maestru poate duce la vindecare spontană.

Analizând procesul trezirii lui Kundalini, Michel Coquet îl aseamănă cu “conştientizarea deplină a stării din timpul somnului profund, fără vise”. De altfel, întotdeauna se descrie trecerea într-o anumită etapă a evoluţiei individuale ca fiind şi o trezire spirituală, adică descentrarea personalităţii şi trecerea de la micul ego, dominat de mândrie şi posesivitate, la fiinţa autentică ce există în fiecare dintre noi, fiinţă ce se află în conexiune cu tot ceea ce există, care nu se poate mişca, nu poate gândi şi nu poate simţi nimic, fără a se reflecta în întregul univers şi fără ca întregul univers să nu se reflecte în ea.

Bastonul lui Moise, prin intermediul căruia erau realizate uluitoarele sale miracole, este de fapt simbolul lui Kundalini, prin a cărui trezire sunt activate multiple potenţialităţi de natură paranormală.

Puterile paranormale superioare cum ar fi de exemplu telepatia, transferul conştiinţei, capacitatea de a călători în lumi astrale etc., sunt adesea atribuite maeştrilor spirituali şi ele nu sunt etalate în public. Unicul lor scop este acela de a ajuta proprii discipoli, fără ca măcar aceştia să o ştie în mod explicit.

Semnele negative ale urcării haotice a lui Kundalini sunt migrenele, amorţirea corpului, depresia nervoasă, iritarea, oboseala, tensiune în cap, congestia vaselor sanguine. Kundalini poate distruge (arde) ţesuturile foarte fine ale creierului, dacă nu este purificat corpul fizic înainte.

 

8.2 KUNDALINI ŞI PSIHANALIZA

 

Când Kundalini este activată de Guru, aspirantul abordează Hatha Yoga, Laya Yoga, Bhakti Yoga, Raja Yoga în mod spontan, fără să-şi mai propună acest lucru. El manifestă spontan dragoste şi devotament. E posibil să aibă acces spontan la cunoaşterea superioară. Acest proces se finalizează cu Iluminarea spirituală. Esenţială în acest caz este trecerea de la conştiinţa individuală la conştiinţa cosmică. O dată ce a fost realizat Sinele, orice suferinţă încetează. Fiinţa intră în starea de mulţumire absolută.

Maestrul Asanga (unul dintre fondatorii Tantrismului) spune despre Kundalini: “Descoperiţi şarpele iluziei cu ajutorul şarpelui înţelepciunii, şi deîndată şarpele adormit (Kundalini) va urca direct la locul de întâlnire (Sahasrara).”

Starea de eliberare a fiinţei nu este altceva decât conştientizarea perfectă a acestei iluzii, însoţită de controlul perfect asupra simţurilor corpului fizic. Depăşirea planului fizic este însoţită de transcenderea oricărei manifestări, atât de natură astrală cât şi de natură cauzală.

Muktananda descrie astfel acest proces care nu survine decât ca o consecinţă, ca un efect al eforturilor depuse anterior: “Într-o zi lumina a fost eliberată şi strălucirea nu a unuia, sau a o mie, ci a milioane de sori s-a răspândit pretutindeni împrejur. Lumina era atât de puternică, încât nu am putut să rezist şi curajul m-a părăsit. Nu am mai avut puterea de a-mi opri meditaţia. Nu m-am putut ridica din locul în care şedeam. Nu mai puteam nici să deschid sau să închid ochii la voinţă. Acea strălucire mă absorbise către ea şi atunci când m-am uitat la ea, mi-am pierdut cunoştinţa. Atunci când mi-am revenit puţin, am început să strig: O, zeiţă, o, Sadgurunath, salvează-mă!, deoarece mi-a fost frică de moarte… Am rămas în această stare, fără să mai ştiu de mine o oră sau o oră şi jumătate şi apoi, la fel cum un om se scoală din somn, m-am ridicat şi am râs de mine însumi, spunând: tocmai am murit, dar acum sunt din nou în viaţă.”

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adauga o recenzie pentru “Ştiinţa conştiinţei”