Shambala – tărâmul divin care ne inspiră

Descriere

Autori: Simona Trandafir, Claudiu Trandafir

 Nr. pag.: 192

Această lucrare dezvăluie pentru prima dată în România anumite mistere despre Shambala, lumea divină invizibilă, numită în tradiţiile vechi universale: “Pământul Sfânt”, “Tărâmul preafericiţilor”, “Insula nemuritorilor” – prototip al tuturor tărâmurilor sfinte, centrul spiritual căruia toate îi sunt subordonate. Drumul care conduce către “Tărâmul pur” se contopeşte cu acela al descoperirii esenţei profunde a fiinţei – lumea divină a Sinelui.

Extras din capitolul:  DESCRIEREA SHAMBALA-EI

Au existat numeroase texte care descriau SHAMBALA, dar multe dintre ele s-au pierdut sau au fost distruse în Tibet, odată cu bibliotecile mănăstirilor devastate de comuniştii chinezi. Lamaşii (călugării tibetani) afirmă însă că aspectul ezoteric al SHAMBALA-ei nu a fost niciodată descris în texte fiind vorba despre o tradiţie orală, transmisă de la maestru spiritual la discipol.

În general, textele tibetane situează în mod vag SHAMBALA la nord de Bodh Gaya, oraş situat la est de Benares, unde se găseşte arborele sub care se spune că Buddha a primit iluminarea supremă. Locul este deci simbolic.

Dar dacă numeroasele itinerarii tibetane sunt foarte confuze, pentru a nu lămuri pe deplin orice aventurier, descrierea Sfântului Regat este totuşi aproape aceeaşi în toate textele: un prim şir de munţi înalţi, acoperiţi cu gheţari, formează întăriturile exterioare, inaccesibi1e, pierdute în nori; piscurile semeţe formează o imensă coroană strălucitoare în jurul Sfântului Regat. Aceste culmi sunt de netrecut; unii lamaşi tibetani spun că trebuie să ai darul levitaţiei ca să poţi trece dincolo de ele, iar alţii afirmă că există totuşi anumite pasaje subterane secrete care ar permite intrarea.

În interiorul acestui cerc se înalţă spre cer o imensă manda1a naturală, formată din munţi şi mai mari decât primii, despărţiţi între ei prin râuri şi platouri înverzite, al căror ansamblu are forma unui lotus înflorit. Fiecare din petalele lotusului conţine douăsprezece principate; sunt deci nouăzeci şi şase de mici regate. Un al treilea cerc de munţi de gheaţă imaculată înconjoară centrul acestui lotus uriaş. Acolo se găseşte Kapala, capitala acelei proiecţii pe pământ a SHAMBALA-ei. La est şi la vest de oraş, două lacuri în formă de semilună reflectă gheţarii piscurilor. La sud se află un parc cu arbori de santal. În capitala SHAMBALA-ei se găseşte o imensă mandala care conţine ezoteric simbolizate toate învăţăturile secrete ale doctrinei, întreaga înţelepciune tradiţională a lumii. În sfârşit, în centrul capitalei Kapala, se află castelul preotului-rege Kulika. Acest castel este ca o bijuterie de perle şi de pietre preţioase, care evocă imaginea Paradisului ceresc. Palatul SHAMBALA-ei a fost contemplat de către clarvăzătorii uluiţi de frumuseţea lui. Ca Maestru spiritual, Împărat spiritual al lumii, suveran al curenţilor de energie subtilă ce susţin ordinea cosmică şi viaţa oamenilor, Kulika din SHAMBALA ghidează evoluţia şi transformarea spirituală a oamenilor de pe Pământ.

La ieşirea din China, înspre vest, drumul mătăsii se împărţea în două căi care se întâlneau la Kachagar, evitând astfel deşertul ucigător din Taklamakan. În această parte deşertică a Asiei centrale, una dintre cele mai misterioase ale planetei, în pofida pătrunderii industriale a Chinei comuniste, tradiţiile asiatice şi-au păstrat legendele şi visurile. Pentru un anumit număr de lamasi, misteriosul regat al SHAMBALA-ei s-ar afla acolo. Aceasta zonă este de multă vreme celebră: cetăţi înfloritoare şi prospere se dezvoltau în oazele alimentate pe atunci de apele ce coborau din munţii învecinaţi; ele au dispărut o dată cu seceta care a pus încetul cu încetul stăpânire pe acel ţinut. Săpăturile arheologice au scos la lumină vestigii ale unor civilizaţii evoluate ca cea din Khotan, pe care a cercetat-o Sven Hedin, precum şi biblioteci importante, ca de exemplu cea de la Touen-hang. Dincolo de deşertul Gobi se mai află şi astăzi ruinele cetăţii Karakorum, capitala imensului imperiu al lui Gingis Han. Tot acolo, tradiţiile Chinei antice situează Muntele de Jad, unde locuiau „Nemuritorii”. Mitologia hindusă plasează acolo muntele mistic Meru, axul simbolic al lumii; acolo sălăşluieşte Indra, regele zeilor, în palatul său de pietre preţioase, loc ce nu trebuie confundat cu Muntele Kailas, important loc de pelerinaj. Şi tot acolo, în nordul ţării lor, tibetanii consideră că există împărăţia secretă a SHAMBALA-ei, unde locuieşte marele boddhisattva atotputernic spiritual, Regele Lumii (boddhisattva este o fiinţă care a atins realizarea supremă, dar, printr-un sacrificiu plin de dăruire, continuă să rămână printre oameni pentru a-i să evolueze).

“Tărâmul înţelepţilor” este de asemenea indicat pe o hartă din sec. al XVII-lea, publicată la Anvers de autorităţile catolice. Csoma de Koros, filolog ungur de origine română, care şi-a petrecut 4 ani într-o mănăstire budistă din Tibet, din 1827 până în 1830, indică poziţia geografică a SHAMBALA-ei ca fiind între 45 şi 50 de grade latitudine nordică, deasupra fluviului Syr Daria.

Există anumite drapele tibetane foarte rare, care au reprezentate pe ele imagini din SHAMBALA. Picturi artistice şi profetice descriu SHAMBALA ca fiind centrul unei oaze înconjurate de munţi cu vârfurile înzăpezite. Apele unui râu sau ale unui lac scaldă Pământul Sacru. Această poziţionare explică una dintre denumirile Tărâmului Zeilor: “Insula SHAMBALA-ei”.

O imagine cuprinzătoare asupra misteriosului tărâm al SHAMBALA-ei este oferită în scrisoarea adresată de venerabilul Mahatma Morya lui A.P. Sinett în 1881, publicată în 1926 la Londra:

“Într-un anumit loc, ce nu poate fi indicat profanilor, există o râpă peste care trece un pod din fibre vegetale împletite. Un torent impetuos curge pe dedesubt. Cei mai îndrăzneţi alpinişti occidentali cu greu ar cuteza să se aventureze peste această trecătoare suspendată, asemenea unei pânze de păianjen, care pare fragilă şi de netrecut. Totuşi, nu este aşa, şi cel care reuşeşte să ducă la bun sfârşit tentativa, dacă este un om pur şi dacă merită, ajunge la o strâmtoare de o incomparabilă frumuseţe, într-unul din locurile despre care nu există nici o informaţie în geografiile europene. Foarte aproape de o străveche lamaserie, se află locul în care s-au născut spiritual generaţii întregi de Boddhisattva-i.”

O altă sursă de informare asupra tărâmului SHAMBALA-ei o constituie scrierile doctorului Lao Tsin, publicate la sfârşitul anilor l920 la Shangai. Acesta, într-unul dintre pasajele de cea mai mare importanţă a relatărilor sale, dă numeroase detalii asupra dificultăţilor călătoriei, făcută împreună cu yoghinii nepalezi, în ceea ce priveşte traversarea deşertului şi a înaltelor platouri ale Văii. Acolo el a găsit un grup de yoghini foarte avansaţi. Descrierile activităţilor, ritualurilor, laboratoarelor, templelor, sunt surprinzător de asemănătoare descrierilor SHAMBALA-ei, provenind din alte surse. El vorbeşte despre numeroase experimente ştiinţifice miraculoase făcute acolo şi despre manifestarea complexă a forţei psihice şi telepatice la mare distanţă.

În alte scrieri sunt relatate aspecte inedite ale Ţinutului Înţelepţilor:

“Această regiune îndepărtată este plină de minunăţii. Misteriosul Împărat care o conduce are un sceptru de smarald pur. În faţa palatului său se află o oglindă magică, în care suveranul poate să observe toate evenimentele ce survin în orice loc al împărăţiei sale, dar şi în orice zonă din univers.

“Dragoni zburători” transportă rapid oamenii prin aer. Un “elixir al adevărului” purifică orice persoană care îl consumă, conferindu-i discernământul spiritual. Acesta este motivul pentru care fiinţele impure nu îndrăznesc şi nu pot să se apropie de împărăţie.”

Cea mai mare atracţie a ţării este “Fântâna Eternei Tinereţi”. Cei care doresc să reîntinerească, este de ajuns să îşi imagineze o perioadă a tinereţii, şi apoi să bea trei înghiţituri de apă din fântână. Boala sau vârsta înaintată dispar, şi ei îşi regăsesc tinereţea. Se spune că însuşi Preotul Ioan şi-a prelungit viaţa până la vârsta patriarhală de 562 de ani.